în vis
se făcea că sunt un om de zăpadă, cu ochii de sticlă...
se făcea că sunt un om de zăpadă, cu ochii de sticlă...
şi-n toată gheaţa de care era înconjurat,
cu tot frigul şi vântul din jur,
se găsea uneori câte-o lacrimă să cadă de-atâta frig.
şi-atunci stând, aşteptând parcă,
puteam simţii durerea căldurii ce-mi topeşte trupul
cu tot frigul şi vântul din jur,
se găsea uneori câte-o lacrimă să cadă de-atâta frig.
şi-atunci stând, aşteptând parcă,
puteam simţii durerea căldurii ce-mi topeşte trupul
asemenea unei amintiri.
îmi amintesc cu drag, cu durere,
cum îmi acopeream faţa doar ca să nu fiu văzut
cum îmi acopeream faţa doar ca să nu fiu văzut
cu acele găuri care-mi săpau obrazul până-n străfunduri...
dar cel mai mult îmi amintesc... ninsoarea,
ninsoarea care mă facea să privesc cerul însetat, îngheţat,
ninsoarea care mă facea să privesc cerul însetat, îngheţat,
luptându-mă să-mi acopăr găurile de pe obraz,
în speranţa de a putea merge din nou pe stradă
în speranţa de a putea merge din nou pe stradă
privind lumea
şi neacoperit.
şi neacoperit.
0 Comments:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
iaaar. Un produs Blogger.