eram atât de-nfometaţi, de-nsetaţi,
ne muşcam din gânduri,
ne mângâiam sufletul, îmbrăţisându-ne,
cuprinzându-ne-o speranţă.
ne mângâiam sufletul, îmbrăţisându-ne,
cuprinzându-ne-o speranţă.
şi totuşi, eram noi ?
eram noi...
eram noi...
eram noi cei care ceream de mâncare...
sau doar o amintire...
0 Comments:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
iaaar. Un produs Blogger.