I
câtă foame poate exista-n sânge şi câtă singurătate poate exista-n trup, în carne. sângele ce formă stranie a foamei. sângele cât de străin în faţa setei, cât de absent în propriile noastre vene.
şi totuşi, ne este sete de moarte, ne proptim în venele celorlalţi cu atâta emoţie, cu atâta dorinţă.
şi totuşi carnea, o lipsă de motiv. sângele, o saturaţie de sentimente. contrastul dintre motiv şi sentiment, ce formă stranie a vieţii.
setea, doar ea ne hrăneşte în acest convoi al morţii, al nostru.
II
0 Comments:
Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
iaaar. Un produs Blogger.